AM NEVOIE DE ŞANSĂ! AM NEVOIE DE VIAŢĂ!

Încep prin a vă spune că am 27 de ani, sunt avocat suspendat, aveam o viaţă absolut normală, fără nimic ieşit din comun, până acum un an. Însă trebuie să vă spun ce anume mă individualizează! Este vorba despre faptul că la vârsta de 25 de ani am fost diagnosticată cu cancer limfatic. Asta înseamnă, dupa cum mi-au spus doctorii, pe de-o parte cancer, însă, pe de altă parte, cu toată ironia exprimării, cea mai ”bună” formă de cancer. În sensul că are o rată mare de curabilitate. Statistic, am o reală şansă ca, primind tratamentul potrivit, să îmi recapăt sănătatea, să îmi recapăt viaţa pe care o aveam şi care a fost întreruptă brusc, iar această perioadă să rămână doar o amintire. Date fiind împrejurările de mai sus, mă văd nevoită să fac ceea ce nu aş fi crezut că voi face vreodată, însă fiind vorba despre viaţa mea şi despre încetarea chinului familiei mele, o voi face. Şi anume, lansez un apel către dumneavoastră, prin care vă rog să îmi acordaţi sprijin financiar, ştiind că prin orice sumă donată, puteţi contribui la minunea de care am nevoie: aceea de a îmi recăpăta sănătatea şi viaţa.

A început în 2008. Nu ştiu de ce, am încetat să mă întreb. Aproape că nici nu mai ştiu cum. S-au întâmplat multe de atunci. Ştiu doar că mă durea un umăr, că am fost la mulţi doctori şi că eram speriată. Doctorii îmi spuneau însă, foarte relaxaţi, că nu am nimic şi că pot merge acasă să mă bucur de viaţă, pentru că asta ar trebui să facă un om la 25 de ani. Nu am fost niciodată ipohondră, nici nu ştiu cum am avut atâta ambiţie încât să tot merg la doctor de fiecare dată, insistând să îmi pună un diagnostic. Le-am urmat sfatul de câteva ori, însă durerea mea nu ţinea cont de ce spuneau ei sau de vârsta mea. Fără să îmi dau seama când şi cum, m-am trezit, după 6 luni, într-o clinică din Viena, din fericire (şi aici credeţi-mă pe cuvânt că, deşi mi-aş fi dorit să nu fie aşa, am suficiente argumente), unde mă pregăteam psihic ca a doua zi să îmi facă o operaţie de extracţie a unor ganglioni limfatici, pentru că numai aşa puteau să îmi confirme un diagnostic de cancer limfatic, diagnostic care se pare că se desprindea cu uşurinţă din simptomele şi analizele mele de sânge. Nu mai este o surpriză faptul că în luna august 2008 a fost confirmat diagnosticul de cancer limfatic (boala Hodgkin), stadiul IIB, Bulky, şi că am început imediat să urmez tratamentul cu citostatice standard recomandat de medicul hemato-oncolog din Viena. Pentru ai mei a fost devastator. Pentru mine a fost ca un cutremur puternic. Sunt cuvinte pentru a descrie stările prin care am trecut, dar par goale. Nu mai este o surpriza nici faptul că boala mea s-a dovedit a fi nu la fel de uşor curabilă în cazul meu ca în cele 90% din cazuri, care se vindecau după prima linie de tratament. Am încercat cam toate sortimentele de protocoale chimioterapice care se fac pentru această boală, am servit şi o porţie zdravănă de radioterapie. O nouă biopsie ganglionară… Am încercat să savurez chiar şi o absorbţie de măduvă din osul şoldului. Cu toate astea, boala mea s-a încăpăţânat ca după o vreme de dat înapoi, urmare a chimioterapiei administrate, să se umfle în pene şi să îmi arate ea mie. Respectiv, să mă transforme, aşa cum a rezultat din analizele din martie 2009, din candidata perfectă pentru vindecare completă prin tratament standard, în candidata perfectă pentru o recomandare fermă de transplant autolog cu celule stem. Dar, deşi nu aş fi crezut, deşi eram o răsfăţată, mi-am dat seama că şi eu sunt încăpăţânată. Şi mi-am dat seama că sunt mai puternică, mi-am dat seama că am o singură defecţiune (majoră, este drept), dar că suntem dotaţi cu un set complet de organe care pot lupta, care mă ajută şi care ţin cu mine. Aşa îmi spunea şi doctorul, să mă gândesc la faptul că am o problemă şi multe organe sănătoase şi puternice. Mi-am propus să ies învingătoare din lupta asta. Şi să am răbdare, dacă şi de asta este nevoie. Şi să nu las pe nimeni şi nimic să mă oprească. Întotdeauna am avut ţeluri de atins, dar niciodată unul atât de important. Pentru mine, pentru cei dragi, pentru statistici… În oricare dintre variante, mi-am propus să mă vindec. Am acceptat că, pentru a putea să lupt, am nevoie de bani, iar pentru a avea acei bani trebuie să cer ajutorul oamenilor, chiar dacă asta îmi părea o slăbiciune, o lipsă de bun simţ, de orgoliu, îmi părea oricum, numai în regulă nu. Şi, totuşi, am cerut ajutorul şi l-am primit. A fost un soi de minune, cred, ce s-a întâmplat în luna august a anului trecut. Solidaritate, compasiune, grijă şi ajutor – toate acordate unui străin care eram eu şi toate acordate necondiţionat. Această experienţă mi-a zguduit zdravan valorile şi părerile. În cel mai bun sens de imaginat. Cred că nu exagerez când spun că am câştigat viaţă şi prieteni. Oameni care nu numai că m-au ajutat din punct de vedere financiar când nu mai aveam alte soluţii, dar oameni care au fost alături de mine cât am fost internată la transplant şi după, în perioada de recuperare. Deschideam e-mailul când puteam şi găseam multe întrebări – toate aveau ca subiect ce fac EU. Toţi erau alături de mine, se rugau pentru mine, mă încurajau şi toţi au crezut în mine. Vă mulţumesc din suflet! Vă spun, fără să exagerez, că nu vă puteţi imagina cât înseamnă pentru mine ce aţi făcut în acea perioadă! Cu ajutorul dumneavoastră, m-am luat la trântă cu boala trecând şi prin primul transplant. Am făcut transplantul pe 16 octombrie 2009, o nouă zi de naştere, mi-au spus medicii. Am primit cadou: am făcut transplantul. Iar asta m-a ajutat să fiu iar cu câţiva paşi înaintea bolii şi să se poată pune problema unui al doilea transplant acum, chiar dacă nu a fost suficient primul transplant pentru a reuşi să eliminăm totul, aşa cum am sperat. Primul transplant mi-a devansat boala, mi-a câştigat teren în faţa bolii şi mi-a dat şansa de a reintra în luptă. Mi-a dat în plus câteva luni esenţiale de viaţă. Uitându-mă înapoi, deşi nu cred că este încă momentul, îmi dau seama că am trecut prin multe, că a fost greu şi că alături de mine i-am târât prin toate astea şi pe cei dragi. Dar îmi dau seama şi că tot efortul ăsta merită, nu că aş fi avut vreodată dubii. Dar orice sacrificiu, orice durere şi orice luptă câştigată merită efortul. Nu am de gând să stau să îmi plâng de milă, nu am de gând să stau să tremur de frică. Ci voi merge mai departe. Mai am un pas. Un pas mare. Un transplant. Experimental. Experimental pentru că nu mi-au găsit un donator compatibil şi vor folosi celule stem prelevate din cordonul ombilical ca variantă alternativă. Un transplant mult mai greu, mai riscant şi mai invaziv decât primul. Dar ultima şansă şi ultimul pas. Este ultima carte pe care trebuie să o joc. Pe masă e viaţa mea. Nu m-am apucat de scris povestea asta pentru că aş avea talent la scris sau pentru că mi s-a părut o poveste bună. Dar nici nu am scris-o total dezinteresat. Şi am încercat să vă povestesc, pe scurt, înca de la început ca să vă pot convinge să îmi mai acordaţi sprijinul dumneavoastră încă o dată. Pentru că mai am nevoie de ajutor. Pentru mine, şi această ultimă carte are preţ. 140 000 de euro, din care îmi lipsesc 80 000 de euro. Ştiu, este enorm, dar este vorba despre viaţa mea, este vorba despre faptul că nu vreau şi nu pot să renunţ acum. Ştiu că mă pot vindeca, ştiu că sunt pe mâini bune şi ştiu că nu o să rămână aşa lucrurile. De aceea am scris. Încerc să vă conving că merit încă o dată ajutorul dumneavoastră. Că nu pot, după atâtea bătălii câştigate, să renunţ să încerc a câştiga războiul. Vreau să mă vindec. Vreau să revin acasă, vreau ca viaţa mea să îmi aparţină din nou. Sigur că am planuri mari, dar nu mă apuc să promit nimic. Mi-am promis mie, ştiu că mă voi ţine de cuvânt. Dar am nevoie de şansă! Am nevoie de viaţă!

TRIMITE UN SMS LA NUMARUL 879 pentru a dona 2 euro, în perioada 5-28 februarie. Număr apelabil în reţelele Orange, Vodafone, Cosmote. Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.

NUMERE TELEDON APELABILE NUMAI ÎN REŢEAUA ROMTELECOM
Pentru 2 Euro: 0900 900 652
Pentru 5 Euro: 0900 900 650

DONAŢII ONLINE PRIN PAYPAL

CONTURILE ÎN CARE SE POT FACE DONAŢII
LEI: RO60RNCB0318061350060001
EURO: RO11RNCB0130061350060001, deschise la BCR Găeşti pe numele Dinu Cristina Liliana